În acest articol
- Scris al doilea, dar numit Concertul nr. 1
- Sentimentele din scrisori și cântăreața de pe scenă
- Caracterul Romanței explicat unui prieten
- Expresia operistică transpusă la pian
- O arie între părțile concertului pentru pian
- Extrasul de pe compilație și concertul de la Varșovia
- Muzica pe care o ascultați la Mahina
Răspunsul pe scurt
La 11 octombrie 1830, Chopin a interpretat Concertul pentru pian în Mi minor la Teatrul Național din Varșovia. După prima parte, Anna Wołkow a cântat o arie; apoi Chopin a continuat cu Romanța și ultima parte. A cântat în acea seară și Konstancja Gładkowska, față de care nutrea sentimente. Soloul de pian și ariile de operă s-au succedat în același concert. A doua zi, Chopin i-a descris unui prieten în detaliu cântatul și îmbrăcămintea celor două interprete, iar după trei săptămâni a plecat din Varșovia.
În profunzime
Scris al doilea, dar numit Concertul nr. 1
Chopin a interpretat mai întâi Concertul în Fa minor la Varșovia, în primăvara anului 1830. Acesta este astăzi Concertul pentru pian nr. 2. Concertul în Mi minor prezentat toamna a fost încheiat mai târziu, dar publicat primul, devenind nr. 1. Ambele lucrări, numerotate în ordinea inversă a compunerii, au fost scrise într-un interval apropiat, înainte ca Chopin să-și părăsească țara. După primul concert prezentat primăvara, a pregătit o altă lucrare pentru toamnă. Tânărul care cânta personal ca pianist își prezenta succesiv compozițiile publicului din Varșovia, pregătindu-se pentru activitatea în străinătate.
Virtuozii pe care îi ascultase erau și ei muzicieni care interpretau propriile lucrări. Chopin l-a auzit pe pianistul Hummel în 1828 și pe violonistul Paganini în 1829. Concertele lui Hummel și Ries erau exemple ale muzicii în care soliștii își etalau atunci tehnica strălucitoare. Și Chopin și-a construit o partidă pe care urma să o cânte cu propriile mâini. Notele rapide și ornamentele melodiei fac parte din această construcție. Pregătind o lucrare pentru pian și orchestră, a tratat împreună virtuozitatea și melodia cântabilă.
Concertul în Mi minor a fost publicat pentru prima dată în 1833. Chopin l-a predat ulterior și elevilor săi. Wilhelm von Lenz și-a amintit de lecții și interpretări din 1842: după ce îl învățase prima parte pe Carl Filtsch, în vârstă de doisprezece ani, Chopin ar fi spus că va cânta el acompaniamentul orchestral. În timp ce Filtsch interpreta solo-ul, Chopin reda din memorie muzica orchestrei la un al doilea pian. Concertul prezentat în tinerețe cu orchestră era acum acompaniat de el pentru a-și sprijini elevul. Lenz a scris că în special prima secțiune de ansamblu îi făcuse o impresie puternică.
Sentimentele din scrisori și cântăreața de pe scenă
Konstancja era o cântăreață care studiase cu Carlo Soliva la Conservatorul din Varșovia. Chopin avea sentimente pentru ea încă înainte de debutul ei operistic din 1830. Într-o scrisoare din 1829 către Tytus Woyciechowski, mărturisea că se gândise la o tânără fără să poată vorbi cu ea timp de jumătate de an și că scrisese partea lentă a unui concert și un vals. Concertul la care lucra atunci era cel în Fa minor. Înainte de a cânta Concertul în Mi minor în toamna anului 1830, își comunicase deja sentimentele prietenului, în timp ce compunea cealaltă lucrare.

În iulie 1830, Chopin a văzut-o pe Konstancja cântând rolul principal din Agnese de Paër la Teatrul Național. Tânăra care studiase canto avea acum un rol și se prezenta publicului. Chopin i-a povestit prietenului despre cântatul și jocul ei. Vocea auzită la teatru era apropiată și de interesul lui pentru expresia vocală în muzica de pian. Câteva luni mai târziu, Konstancja a participat și la concertul său. În acea seară de toamnă, publicul Teatrului Național l-a văzut pe pianist interpretând propria lucrare nouă și pe tânăra cântăreață cântând arii de operă.
Chopin a continuat să corespondeze cu Konstancja aproximativ un an după plecarea din țară. În 1831 a scris că nu simțea că o iubește, dar nu-i putea scoate imaginea din minte. Tânărul care spusese că nu-i vorbise șase luni își explica din nou sentimentele din străinătate. Konstancja s-a căsătorit cu Józef Grabowski în 1832. Cei doi care cântaseră împreună la Varșovia și-au continuat apoi viețile în locuri diferite. Scrisorile lui Chopin către prieten păstrează atât gândurile despre ea, cât și descrierea sentimentelor schimbate.
Caracterul Romanței explicat unui prieten
La 15 mai 1830, Chopin i-a descris lui Tytus partea lentă a noului concert. Dorea caracterul unei romanțe calme și melancolice. A dat ca exemple privirea afectuoasă spre un loc care trezește amintiri plăcute și gândul la o frumoasă zi de primăvară sub lumina lunii. Împreună cu precizarea tonalității de Mi major, i-a transmis și caracterul muzicii. Explicația scrisă de compozitor reunește amintirea unui loc și sentimente diferite.

În aceeași scrisoare, Chopin a explicat și de ce folosește surdine pentru instrumentele cu coarde. A descris dispozitivul asemănător unui pieptene așezat pe corzi ca adăugând sunetului o nouă culoare argintie. Surdina reduce rezonanța și schimbă timbrul. După impresia dorită pentru lucrare, compozitorul preciza și cum urma orchestra să o exprime. În partea lentă dedicată melodiei pianului, a stabilit concret și sunetul corzilor.
Prima parte este în Mi minor, în timp ce Romanța este în Mi major. Totuși, emoțiile descrise prietenului includ deopotrivă calmul și melancolia. În aceeași parte în Mi major, Chopin vorbește despre locuri amintite, o zi de primăvară și lumina lunii. Titlul Romanța este legat și de acest caracter liric.
Expresia operistică transpusă la pian
Bel canto desemnează arta italiană de a cânta frumos. Chopin abordează în Romanță această expresie vocală la pian. Introduce note mici și triluri între liniile melodice lungi, schimbând subtil expresia. Trilul este un ornament în care două note apropiate alternează rapid. Pianistul îl execută prin succesiunea apăsării clapelor și legarea sunetelor. Chopin, care ascultase melodii de operă susținute de voce, folosea și la propriul instrument moduri de a lega și împodobi melodia. A așezat acest cântec lent în mijlocul unui concert care expunea și tehnică rapidă.

La Viena, în 1829, interpretarea propriilor variațiuni a primit un răspuns entuziast, dar s-a spus și că sunetul lui era prea mic. Într-o scrisoare către prieten, Chopin a scris că prefera această observație reproșului că ar cânta prea puternic. În acea zi a improvizat și pe melodii de operă și poloneze. Aștepta reacția publicului, dar își declara clar preferința sonoră în scrisori. Folosirea melodiilor cunoscute din operă în improvizație făcea parte din activitatea sa efectivă de interpret. Își încercase maniera în fața unui public străin înainte de prezentarea concertelor la Varșovia.
Tema Romanței apare mai întâi ca o melodie simplă, apoi revine cu ornamente suplimentare. În secțiunea centrală apare o temă agitată în Do diez minor. După acest episod, linia melodică se reia. Deși compunea o parte calmă, Chopin adăuga ornamente la revenirea temei și schimba tonalitatea și expresia secțiunii centrale.
O arie între părțile concertului pentru pian
După prima parte a premierei din toamna anului 1830, Anna Wołkow a cântat o arie de Soliva. Chopin a interpretat celelalte două părți după încheierea cântecului ei. Konstancja a cântat o cavatină din La donna del lago de Rossini. A doua zi, Chopin i-a scris lui Tytus că ea purtase alb și trandafiri în păr. În aceeași scrisoare a descris în detaliu concertul interpretat, cântatul interpretei și costumul de scenă.
După acest concert, Chopin a plecat din Varșovia la 2 noiembrie. La sfârșitul lunii a început revolta împotriva dominației ruse, iar el nu s-a mai întors niciodată acasă. Concertul de toamnă de la Teatrul Național a rămas astfel ultima sa apariție publică în Varșovia. În perioada pregătirilor ezitase și nu putuse fixa data plecării în străinătate.

Extrasul de pe compilație și concertul de la Varșovia
Listele de prânz și de seară de la Mahina includ începutul Romanței interpretate de Martha Argerich. În original, este a doua parte a Concertului pentru pian în Mi minor. Chopin trece din Mi minorul primei părți în Mi majorul acesteia, apoi continuă cu rondoul final. La premiera din Varșovia, între prima parte și cea lentă se auzise și aria unei cântărețe. Scurta melodie de pe compilațiile de astăzi a fost scrisă într-un concert amplu pentru solist și orchestră. Înaintea melodiei lente se află prima parte energică, iar după ea muzica de dans a rondoului.
Pianistul care cântase propriile variațiuni la Viena a prezentat în anul următor două concerte la Varșovia. În perioada Romanței îi explicase prietenului caracterul muzicii și surdinele corzilor; după concertul de toamnă îi descrisese îmbrăcămintea și cântecul unei colege. Chopin vorbește în scrisori despre compoziție, interpretare și pregătirea concertelor împreună. Gândurile despre Konstancja aparțin și ele acestei vieți. Partea lentă a Concertului în Mi minor era un fragment al unei mari lucrări pregătite de tânărul muzician acasă, inclusă la Teatrul Național în același program de seară cu cântărețele ariilor.
Muzica pe care o ascultați la Mahina
Muzica de prânz și de seară de la Mahina include începutul Romanței interpretate de Martha Argerich. Melodia de pian auzită astăzi la masă poate fi amintită și ca muzica pe care tânărul Chopin a cântat-o în același concert cu interpretele din orașul său.





