În acest articol
  1. Oamenii mascați și cântecul care nu crede în fericire
  2. Picturile lui Watteau și serbările lui Verlaine
  3. Manuscrisul din 1890 și ediția din 1905
  4. Cântece și o piesă pentru pian din același poem
  5. Ordinea celor patru piese și lista de la Mahina
  6. Clair de lune orchestrat de Caplet
  7. Muzica pe care o ascultați la Mahina

Răspunsul pe scurt

În poemul Clair de lune de Verlaine, oamenii mascați cântă la lăută și dansează. Cântă despre iubire și fericire, dar par să nu creadă în propriile cuvinte. Debussy a pus poemul pe muzică vocală în 1882, apoi a scris un alt cântec. Ciclul pentru pian a început în 1890 și a fost publicat în 1905. A treia piesă se numea inițial Promenade sentimentale, dar și-a schimbat titlul în Clair de lune în pregătirea publicării. Debussy a lăsat separat cântece în care o voce rostește versurile lui Verlaine și o piesă pentru pian fără text.

În profunzime

Oamenii mascați și cântecul care nu crede în fericire

Verlaine a publicat Fêtes galantes în 1869. Poemul Clair de lune începe prin compararea sufletului celuilalt cu un peisaj aparte. Prin el trec oameni mascați care cântă la lăută și dansează. Lăuta este un instrument vechi cu coarde ciupite. În loc să precizeze locul exact al grădinii, poetul descrie personajele care cântă și se mișcă acolo pentru a explica sufletul unei persoane. Muzicienii și dansatorii apar împreună, iar măștile lor sunt menționate de la început.

Pagina de titlu a primei ediții Fêtes galantes, volumul de poezie publicat de Verlaine în 1869.
Pagina de titlu a primei ediții Fêtes galantes, volumul de poezie publicat de Verlaine în 1869.

Ei cântă în minor despre triumful iubirii și viața fericită. Verlaine distinge între conținutul cântecului și emoțiile celor care îl cântă. Cei care laudă fericirea par să nu creadă în ea și sunt triști sub costumele strălucitoare. Cântecul se amestecă cu lumina liniștită, tristă și frumoasă a lunii. La sfârșit, fântânile care se ridică printre marmuri par să suspine de extaz. Poetul reunește iubirea, măștile, muzica și apa și descrie simultan fericirea din versuri și tristețea cântăreților.

Debussy a abordat poemul în mai multe feluri. L-a pus de două ori pe muzică vocală, iar Clair de lune pentru pian este o lucrare distinctă muzical de acele cântece. Există atât piese în care o voce cântă cuvintele lui Verlaine, cât și muzică de pian cu același titlu. Lectura poemului ne face să întâlnim măști, dansuri și personaje care cântă despre iubire. După întâlnirea cu același poem, Debussy a lăsat lucrări cu formule instrumentale diferite.

Picturile lui Watteau și serbările lui Verlaine

Titlul Fêtes galantes este și un termen folosit pentru picturile lui Antoine Watteau, artist al secolului al XVIII-lea. În tablourile lui, personaje elegant îmbrăcate se adună în decoruri asemănătoare parcurilor pentru jocuri de iubire. În 1717, Academia Regală franceză a creat o denumire pentru această temă când a primit Pelerinajul pe insula Cythera. Pictorul înfățișa costumele și întâlnirea personajelor; poetul de mai târziu a folosit același termen pentru volumul său. Un termen de clasificare a picturii a devenit și titlul unei opere literare.

Pelerinajul pe insula Cythera, pictat de Watteau în 1717.
Pelerinajul pe insula Cythera, pictat de Watteau în 1717.

În picturile lui Watteau apar împreună bucuria sărbătorii și melancolia. Înfățișând întâlnirea unor persoane elegante, el exprimă și singurătatea resimțită într-o reuniune plăcută. Verlaine descrie de asemenea tristețea oamenilor care dansează și cântă. Personajele picturii și poemului nu sunt aceleași, dar reuniunea veselă și emoția melancolică sunt invocate în descrierea ambelor lucrări. Watteau construiește prin pictură gesturile și fundalul; Verlaine descrie în cuvinte oameni care cântă despre iubire fără să creadă în fericire.

Bergamasca desemnează un dans legat de orașul italian Bergamo. În prima strofă din Clair de lune, Verlaine a alăturat cuvântul francez masques, pentru măști, și bergamasques. Cele două cuvinte cu sunete apropiate se află în aceeași frază. Debussy și-a numit ciclul pentru pian Suite bergamasque. Putem compara alegerea lui Verlaine de a folosi cuvintele pentru dans și măști cu alegerea lui Debussy de a pune dansul în titlul suitei. Numele orașului Bergamo, denumirea dansului și expresiile poemului francez apar împreună în contextul titlurilor muzicale.

Manuscrisul din 1890 și ediția din 1905

Suite bergamasque se bazează pe lucrări timpurii din 1890 și a fost publicată în 1905. Debussy a înscris anul 1890 pe șpalturi pentru a preciza că era muzică din tinerețe. Între începutul lucrului și publicare au trecut cincisprezece ani.

Prima pagină a ediției originale Clair de lune, publicată de Fromont în 1905.
Prima pagină a ediției originale Clair de lune, publicată de Fromont în 1905.

Cele patru piese se succed în ordinea Prélude, Menuet, Clair de lune și Passepied. A treia se numea inițial Promenade sentimentale, iar a patra Pavane. Debussy le-a schimbat titlurile înainte de publicare. Prélude și Menuet și-au păstrat numele inițiale. Nu a ales din nou toate cele patru titluri, ci a schimbat denumirile a două piese. Șpalturile pentru tipar păstrează acest proces.

Versiunea timpurie a ajuns la editura Choudens în 1891, iar în 1902 moștenitorul lui Hartmann a vândut-o lui Fromont. Debussy i-a predat versiunea finală lui Fromont în aprilie 1905. Partitura a apărut în iunie, două luni mai târziu. Nu fusese tipărită imediat de primul editor, ci apăruse în forma finală mult mai târziu, la altă editură. Înainte de publicare, compozitorul a revizuit șpalturile și a schimbat titlurile. Lucrarea timpurie predată lui Choudens a devenit cunoscută publicului prin suita de patru piese publicată de Fromont.

Cântece și o piesă pentru pian din același poem

În 1891, Debussy a scris ciclul vocal Fêtes galantes pentru voce și pian, reunind En sourdine, Clair de lune și Fantoches. Manuscrisul cântecului Clair de lune poartă și o dedicație pentru doamna A. Fontaine. Compozitorul a ales numele volumului de poezie pentru ciclul muzical și a folosit titlul fiecărui poem pentru cântecul corespunzător. Cântărețul interpretează cuvintele lui Verlaine, iar pianistul cântă alături de voce. După lectura volumului, Debussy a pus versurile poetului pe note în trei cântece.

Debussy pusese pe muzică vocală Clair de lune încă din 1882, înaintea cântecului din 1891. După prima versiune, a scris din nou un cântec pe același poem. Ulterior a folosit titlul și pentru piesa de pian. Cele două cântece au muzică nouă, fiecare pentru aceleași versuri, în timp ce piesa pentru pian are numai muzica de claviatură, fără interpret care să cânte textul. Compozitorul care recitise poemul și scrisese un nou cântec a ajuns să-i folosească numele și pentru pian solo.

Ordinea celor patru piese și lista de la Mahina

Menuet și Passepied poartă ambele nume de dansuri vechi. În ciclul final, Clair de lune se află între ele. Într-o interpretare integrală, Prélude este urmat de Menuet și Clair de lune, iar Passepied încheie programul. Chiar dacă astăzi ascultăm numai Clair de lune dintr-o compilație, partitura originală include și piesele care o precedă și o urmează.

Listele de prânz și de seară de la Mahina menționează separat Clair de lune pentru pian în interpretările realizate de Moura Lympany și Seong-Jin Cho. Menuet interpretat de Cho apare și el separat. În suita originală, Menuet este a doua piesă, iar Clair de lune a treia. Cele două titluri aparțin aceluiași ciclu, însă figurează ca piste independente. Lista muzicii pentru masă organizează astfel părți ale ciclului ca înregistrări individuale.

Clair de lune orchestrat de Caplet

Lista include și Clair de lune în aranjamentul orchestral al lui André Caplet. Debussy a compus originalul pentru pian, iar Caplet a distribuit muzica între mai multe instrumente. Clair de lune a fost aranjat nu numai pentru orchestră, ci și pentru orgă și alte instrumente. De aceea există înregistrări cu același titlu în formule diferite. În versiunea orchestrală, mai multe instrumente și muzicieni împart muzica susținută de un singur pianist în original. Titlul rămâne, iar numele aranjorului și formula instrumentală se adaugă.

Compozitorul și dirijorul André Caplet fotografiat în 1920.
Compozitorul și dirijorul André Caplet fotografiat în 1920.

Debussy, care pregătise lucrarea timpurie din 1890, a folosit numele Clair de lune pentru a treia piesă în ediția finală din 1905. Documentele dinaintea și de după publicare păstrează cântecele pe poemul lui Verlaine, schimbările de titlu și aranjamentele pentru alte instrumente. În poem, oamenii cântă despre iubire și sunt triști; în cântece, o voce rostește acele fraze. Piesa de pian folosește același titlu, dar este interpretată ca muzică independentă. Povestea ei s-a păstrat astfel în versurile poetului, partiturile compozitorului și șpalturile editurii.

Muzica pe care o ascultați la Mahina

Lista muzicală de la Mahina include Clair de lune atât pentru pian, cât și în aranjament orchestral. Când auziți melodia familiară, puteți urmări instrumentul care o susține. Muzica oferă și plăcerea de a întâlni aceeași piesă în formule instrumentale diferite.