În acest articol
- Este „Picătura de ploaie” titlul oficial al lucrării?
- La început, nota repetată stă în spatele melodiei
- Nota rămâne aceeași, dar rolul ei în armonie se schimbă necontenit
- În partea mediană întunecată, nota repetată devine grea ca un clopot
- Când revine începutul, devine și nota repetată mai ușoară?
- De ce nu devine plictisitor să asculți atât de mult o singură notă
- Patru întrebări despre „Picătura de ploaie” și nota repetată
Răspunsul pe scurt
„Preludiul Picătura de ploaie” este numele uzual dat Preludiului în Re bemol major Op.28 No.15 de Chopin. Nota repetată care străbate piesa sună la început ca un puls liniștit în registrul mediu; în partea mediană întunecată este percepută ca o altă notă și ca o lovitură grea într-un registru mai grav, iar la revenirea finală se ușurează din nou. Chiar și o notă de aceeași înălțime poate căpăta un sens cu totul diferit când i se schimbă rolul în armonie, registrul, intensitatea și densitatea acompaniamentului.
Trei scene în care nota repetată se schimbă
- Denumirea oficială este Preludiu în Re bemol major Op.28 No.15; „Picătura de ploaie” este o poreclă răspândită.
- Piesa are 89 de măsuri, iar nota repetată continuă de-a lungul secțiunilor exterioare luminoase și al părții mediane întunecate.
- În loc să numărați notele repetate, ascultați cum se schimbă expresia aceleiași note când se modifică basul, armonia și registrul din jur.
În profunzime
Este „Picătura de ploaie” titlul oficial al lucrării?
Piesa este Preludiul în Re bemol major Op.28 No.15 și are în total 89 de măsuri. „Raindrop” este o denumire uzuală, însă există și documente care sugerează, contrar amintirilor lui George Sand, că prima schiță fusese deja realizată la Paris.
Explicația potrivit căreia o furtună din Mallorca ar fi originea directă a întregii piese nu este susținută de dovezi suficiente. Porecla „Picătura de ploaie” face nota repetată ușor de reținut, dar nu este o relatare confirmată a procesului de compoziție și nici singurul mod de a asculta lucrarea.
La început, nota repetată stă în spatele melodiei
În introducere, melodia mâinii drepte cântă în fraze ample, iar nota repetată din registrul mediu creează un puls constant. Dacă iese în față cu aceeași intensitate, acoperă melodia; dacă rămâne în fundal, dă muzicii o tensiune calmă. Aceasta este prima scenă care poate evoca picăturile de ploaie.
Nu numărați notele repetate una câte una; ascultați mai întâi până unde continuă melodia de deasupra. Când căutați apoi doar nota repetată, veți auzi cât de mult a ținut mica notă din fundal timpul piesei în loc.
Nota rămâne aceeași, dar rolul ei în armonie se schimbă necontenit
Același nume al notei nu înseamnă aceeași funcție. Într-un acord poate fi aproape de centrul stabil, iar în altul poate suna ca o tensiune care așteaptă rezolvarea. Când se schimbă basul și celelalte note din jur, culoarea notei repetate se mută între lumină, umbră și neliniște.
Este asemănător cu același personaj de film care arată diferit în funcție de scenă și iluminare. Fără ca nota repetată să fie cântată mai tare, mișcarea basului și întunecarea armoniei o fac pe ascultător să o perceapă altfel. Compoziția lucrează cu relații, nu doar cu note izolate.
În partea mediană întunecată, nota repetată devine grea ca un clopot
Pentru stabilirea notelor și armoniilor din partea mediană a Op.28 No.15 sunt comparate manuscrisele cu primele ediții franceză și germană. Nota repetată continuă și aici, dar schimbările de registru, armonie și intensitate îi dau o greutate cu totul diferită de cea din prima parte.
Puteți imagina această parte ca furtună, clopot sau pași neliniștiți. În partitură, armonia și registrul din jurul notei repetate se schimbă puternic; scena pe care o proiectați peste această schimbare rămâne deschisă ascultătorului.
Când revine începutul, devine și nota repetată mai ușoară?
Când melodia în Re bemol major revine după partea mediană întunecată, nota repetată sună din nou ca un fundal liniștit. Totuși, nu este percepută exact ca la început. Urechea păstrează amintirea grea a secțiunii mediane, iar în calm apare o umbră mai adâncă.
Ascultați până la final cum nota repetată se micșorează. Piesa nu șterge brusc repetiția, ci îi schimbă sensul stabilizând armonia din jur și reducând intensitatea. Aceeași notă devine firul care leagă începutul, tensiunea și revenirea narațiunii.
De ce nu devine plictisitor să asculți atât de mult o singură notă
Colecția de preludii Op.28 a fost publicată în Franța și Germania în 1839, iar No.15 s-a vândut ulterior și separat. Deși a ajuns să fie interpretat frecvent ca piesă independentă, inițial face parte din succesiunea celor 24 de preludii.
Articolele de muzică clasică ale Mahina Vegan Table nu lasă repetiția să curgă neobservată în fundal, ci caută relațiile care se schimbă în interiorul ei. Data viitoare când întâlniți această notă repetată, sperăm să auziți dincolo de porecla „Picătura de ploaie” și expresia pe care o transformă armonia și registrul.
Patru întrebări despre „Picătura de ploaie” și nota repetată
- Chopin însuși a dat titlul „Picătura de ploaie”?
- Titlul oficial confirmat este Preludiu în Re bemol major Op.28 No.15. „Picătura de ploaie” este o poreclă răspândită ulterior.
- Piesa a fost creată pentru prima dată în timpul unei furtuni în Mallorca?
- Nu este un fapt confirmat. Contrar amintirilor lui George Sand, există și documente care sugerează că prima schiță fusese deja realizată la Paris.
- Câte măsuri are piesa?
- 89 de măsuri.
- De ce sună mai greu nota repetată în partea mediană?
- Pentru că se schimbă registrul, intensitatea, basul și armonia din jur. Chiar și aceeași notă capătă altă expresie când i se schimbă relațiile din muzică.
Consultați informațiile actuale de vizitare și spațiul Mahina Vegan Table.
Vedeți informațiile de vizitare Mahina Vegan Table
