În acest articol
- Patru călători care sperau să-și îngrijească sănătatea
- Pianul trecut peste mare și contractul de publicare
- Noaptea furtunoasă amintită de Sand
- Manuscrisul început la Paris și încheiat pe insulă
- Partiturile de Bach aduse la mănăstire
- Tonalitățile și nota repetată din nr. 15
- Muzica pe care o ascultați la Mahina
Răspunsul pe scurt
În iarna anului 1838, Chopin și George Sand au stat într-o veche mănăstire din Mallorca. Chopin tușea și aștepta pianul trimis din Paris. Sand le preda copiilor și scria noaptea. Pe masa lui Chopin se aflau partituri de Bach și propriile manuscrise. Cei doi artiști veniseră pe o insulă frumoasă, dar trebuiau să facă față bolii, vremii, transportului instrumentului și contractelor de publicare. Noaptea furtunoasă descrisă mai târziu de Sand a făcut această iarnă cunoscută.
În profunzime
Patru călători care sperau să-și îngrijească sănătatea
Au stat în vechea mănăstire cartuziană din Valldemossa. Chopin a venit în Mallorca în noiembrie 1838 cu Sand și cei doi copii ai ei, apoi a petrecut iarna în mănăstire. Plănuia să lucreze îngrijindu-și sănătatea, dar ploaia a continuat și tusea s-a agravat. Șederea se suprapune cu încheierea ciclului de preludii. Cum discutase deja publicarea la Paris, trebuia să pregătească partiturile și pe insulă. În locul ales pentru odihnă ajunsese să urmărească împreună starea sănătății și calendarul muncii.

Într-o scrisoare din decembrie, Sand spunea că lecțiile copiilor și propriul scris îi lăsau puțin timp pentru peisaj. Chopin era slăbit și continua să tușească, iar ploile erau abundente. Scrisoarea îl descrie cântând la pianul local și pe Sand scriind noaptea. Ziua ea le preda copiilor, îngrijea bolnavul și trebuia să-și redacteze propriul manuscris.
La 28 decembrie, Chopin a comparat într-o scrisoare camera mănăstirii cu un sicriu mare. Tavanul înalt avea praf, iar dincolo de fereastra mică se vedeau portocali, palmieri și chiparoși. Masa pătrată de lângă pat era incomodă pentru scris. Alături avea o lumânare, partituri de Bach și propriile manuscrise. Descriind liniștea camerei, spunea că ea revine și după ce strigă. A consemnat separat copacii și mobilierul locului unde dormea, scria scrisori și pregătea manuscrise. Partiturile de pe masă făceau parte din aceeași viață.
Pianul trecut peste mare și contractul de publicare
Instrumentul așteptat de Chopin era un pianino Pleyel, un mic pian vertical. Îl alesese la Paris înainte de plecare și l-a folosit pentru încheierea preludiilor după ce l-a primit în Mallorca. Nu începuse să lucreze pe el imediat la sosire, ci așteptase transportul. Cântând la pianul local, întreba prin scrisori când va primi instrumentul ales la Paris. Pianino-ul se păstrează și astăzi la Valldemossa și ajută la examinarea muncii din iarna încheierii ciclului.
În ianuarie 1839, Chopin i-a anunțat lui Pleyel sosirea cu bine a pianului. Trecuse prin mare, vreme nefavorabilă și vama din Palma. După anunțul trimiterii manuscrisului preludiilor, a discutat plata și drepturile de publicare pe țări. La sfârșit glumea numindu-se om de afaceri, fiindcă vorbise mai mult despre bani decât mulțumise pentru instrument.
Înaintea călătoriei, Chopin discutase cu Pleyel publicarea preludiilor. Avansul și împrumuturile contribuiseră la bani pentru drum. Chiar îngrijindu-și sănătatea pe insulă, trebuia să încheie partiturile promise. Scrisorile arată că negocierile de publicare erau legate de găsirea banilor pentru călătorie. Pregătise cheltuielile planificând predarea manuscrisului și a discutat rambursarea prin vânzarea lucrărilor și după întoarcerea în Franța. Când boala și transportul instrumentului întârziau munca, trebuia să mențină legătura cu editura care aștepta manuscrisul.
Noaptea furtunoasă amintită de Sand
Sand a evocat în autobiografie o zi în care ea și fiul ei se întorceau pe vreme rea. Chopin, rămas singur, plângea la pian și era foarte neliniștit când au revenit. Potrivit ei, spusese că se simțise ca și cum ar fi murit înecat și își imaginase picături reci și grele căzând regulat pe piept. Sand a consemnat ulterior în autobiografie felul în care îl găsise și ce îi spusese. Întoarcerea în ziua ploioasă și conversația de la pian formează conținutul amintirii.

În relatarea lui Sand, Chopin răspundea că nu auzise ploaia reală de pe acoperiș. Când ea îi menționase sunetul, el respinsese ideea imitării directe a lucrurilor prin muzică. Sand a interpretat că sunetul naturii se transformase în muzică în gândul lui. Explicau diferit aceeași noapte. Ea lega ploaia de afară de muzica lui, iar Chopin, așa cum îl descrie ea, nu accepta explicarea muzicii drept imitație a ploii. Autobiografia păstrează împreună interpretarea scriitoarei și răspunsul atribuit compozitorului.

Sand nu precizează numărul preludiului în povestea furtunii. Chopin a numit ulterior nr. 15 Picături de ploaie la lecții. Partitura unei eleve păstrează numele folosit de profesor. După iarna din mănăstire, Chopin a continuat să predea preludiile la Paris. Numele din lecție a rămas pe partitura elevei, iar experiența lui Sand la întoarcere în autobiografia ei. Porecla nr. 15 transmite astfel și cuvintele compozitorului în rol de profesor.
Manuscrisul început la Paris și încheiat pe insulă
Ciclul de preludii era deja avansat când Chopin a plecat în Mallorca. Se presupune că și nr. 15 avea cel puțin o formă timpurie înaintea călătoriei. Ciclul încheiat pe insulă include piese pregătite la Paris. Iarna, Chopin a compus lucrări noi și le-a revizuit pe cele anterioare. Promisese publicarea lui Pleyel înainte de plecare, iar sănătatea și transportul pianului au îngreunat încheierea manuscrisului pe insulă. În scrisori îi descria prietenului tusea și viața din timpul așteptării instrumentului.

La 12 ianuarie 1839, Chopin i-a trimis preludiile lui Julian Fontana și i-a cerut o copie. Îl ruga să o pregătească împreună cu alt muzician, apoi să predea originalul lui Pleyel și copia unei persoane implicate în publicare. În aceeași scrisoare îi cerea să plătească chiria locuinței din Paris și să rezolve continuarea închirierii. Îi încredința prietenului lucruri greu de făcut personal de pe insulă. Copierea manuscrisului, predarea la editură și costurile locuinței erau discutate împreună.
Dedicația ciclului diferă după țara ediției. Chopin se gândise inițial la Joseph Christoph Kessler, care îi dedicase la rândul său un ciclu de preludii. Ajuns la Marseille după Mallorca, dorea să-i dedice lucrarea lui Pleyel, dar schimbarea nu a ajuns la editura germană. Prima ediție germană poartă numele Kessler, iar cele franceză și britanică pe cel al lui Pleyel. Trimiterea manuscriselor în mai multe țări și comunicarea schimbărilor au produs dedicații diferite pentru același ciclu.
Partiturile de Bach aduse la mănăstire
Chopin a adus în Mallorca partitura Clavecinului bine temperat de Bach. Bach reunise preludii și fugi în tonalități diferite, iar Chopin folosea tonalități majore și minore în douăzeci și patru de preludii. Pe masa mănăstirii se aflau propriile manuscrise și partitura de Bach. La mica masă cu lumânare citea muzica predecesorului și își pregătea lucrările. Partitura era în cameră și cât timp pianul călătorea din Paris. Chopin, care trebuia să termine ciclul, continua să lucreze cu muzica de Bach adusă în călătorie alături de el.
La începutul secolului al XIX-lea se scriau și preludii pentru verificarea acordajului și familiarizarea cu tonalitatea și atmosfera înaintea altor piese. Chopin a făcut din piesele scurte lucrări independente și a reunit douăzeci și patru într-o publicație. A creat astfel un ciclu nou din forma care pregătea interpretarea altei muzici. Schimbând majorul și minorul, a oferit muzică diferită fiecărei piese. După încheierea manuscrisului la Mallorca, a cerut copia unui prieten și a discutat drepturile pe țări. Munca a continuat până la pregătirea volumului și predarea lui editurii.
Tonalitățile și nota repetată din nr. 15
Nr. 15 începe în Re bemol major, trece printr-o secțiune centrală în Do diez minor și revine la Re bemol major. Între secțiunile de început și de sfârșit, în aceeași tonalitate, apare o secțiune într-o tonalitate diferită. Nota repetată este scrisă La bemol în părțile exterioare și Sol diez în centru. La pian se apasă aceeași clapă, dar notația și acordurile din jur se schimbă. La intrarea în secțiunea centrală, compozitorul adaptează numele notei și armonia noii tonalități.
Lista de prânz de la Mahina include nr. 15 din Op.28 interpretat de Dmitri Alexeev. În perioada încheierii ciclului, Chopin descria în scrisori fereastra mică a mănăstirii, masa incomodă și lumânarea. Citea Bach și își pregătea manuscrisele așteptând pianul ales la Paris. După sosire i-a cerut lui Fontana să copieze manuscrisul și să-l trimită editurii. Chiar în iarna de ploaie și boală se ocupa de partituri, contract și scrisori, iar Sand continua lecțiile copiilor și propriul scris.
Muzica pe care o ascultați la Mahina
Muzica de prânz de la Mahina include Preludiul Picăturilor de ploaie interpretat de Dmitri Alexeev. Îl puteți asculta amintindu-vă de pianul așteptat de Chopin și de scrisorile din mănăstire. Alături de porecla piesei, puteți astfel evoca iarna reală a compozitorului.





