În acest articol
- Paisprezece scene create de un compozitor serios în vacanță
- Singura piesă lăsată să zboare separat în timpul vieții compozitorului
- Violoncelul desenează o singură curbă lungă
- Cele două piane nu lasă suprafața apei să se oprească
- Muzică ce pare liniștită, dar se mișcă neîncetat
- Timpul de a auzi încă un strat sub o melodie celebră
- Patru întrebări pentru înțelegerea instrumentației și mișcării din „Lebăda”
Răspunsul pe scurt
„Lebăda” face parte din suita de 14 piese „Carnavalul animalelor”, scrisă de Saint-Saëns în 1886. În instrumentația originală, violoncelul cântă o melodie lungă, iar două piane continuă neîntrerupt figuri scurte care urcă și coboară. Dacă violoncelul sună ca o lebădă pe apă, pianele nu sunt un simplu acompaniament, ci suprafața apei care se mișcă fără oprire dedesubt. Ascultați mai întâi numai violoncelul, iar a doua oară numai repetiția pianelor; astfel, mișcarea creată împreună de cele două straturi devine limpede.
Trei indicii pentru a asculta separat lebăda și valurile
- „Lebăda” este una dintre piesele „Carnavalului animalelor”, compus în 1886, și excepția pe care Saint-Saëns a permis să fie interpretată separat în timpul vieții sale.
- În original, două piane repetă figuri scurte sub lunga melodie a violoncelului.
- Ascultați separat schimbările de arcuș ale violoncelului și mișcarea regulată a pianelor, apoi reuniți-le; liniștea și mișcarea se vor auzi simultan.
În profunzime
Paisprezece scene create de un compozitor serios în vacanță
În 1886, în timpul șederii într-un mic sat austriac, Saint-Saëns a scris o suită de 14 piese pentru o petrecere de carnaval. În lucrare apar lei, găini, broaște țestoase, elefanți și canguri, dar și pianiști și fosile.
Dacă știți numai „Lebăda” și ascultați pentru prima dată întreaga lucrare, umorul pieselor din jur poate fi surprinzător. Lunga respirație a violoncelului se află printre portrete rapide și jucăușe de animale, creând în aceeași suită un timp de o temperatură cu totul diferită.
Singura piesă lăsată să zboare separat în timpul vieții compozitorului
Temându-se că suita va deveni mai cunoscută decât lucrările sale serioase, Saint-Saëns nu a permis interpretarea ei integrală în timpul vieții, dar a făcut o excepție pentru „Lebăda”. LA Philharmonic leagă publicarea separată de frumusețea sobră a piesei, în care melodia lentă a violoncelului plutește deasupra celor două piane.
Saint-Saëns a limitat publicarea integrală a suitei în timpul vieții, dar a permis interpretarea „Lebedei”. Astfel, piesa a dobândit o viață independentă înaintea întregii suite și s-a răspândit pe scară largă în repertoriul violoncelului.
Violoncelul desenează o singură curbă lungă
În loc să imite mișcarea animalului prin sunete scurte și tăiate, melodia violoncelului urcă și coboară în arcuri ample. În interpretare, ascultați dacă notele rămân legate ca o singură respirație chiar la schimbarea arcușului și cum se modifică timbrul și intensitatea pe măsură ce melodia urcă în registrul înalt.
La prima audiție, nu încercați să memorați melodia; identificați locul în care fraza ajunge cel mai sus și pe cel în care își eliberează energia. Vă puteți imagina curba gâtului unei lebede, dar nu este nevoie să fixați imaginea drept singurul răspuns. Ceea ce se aude în mod concret este registrul amplu al violoncelului și direcția lungă a arcușului.
Cele două piane nu lasă suprafața apei să se oprească
În „Lebăda”, melodia lentă a violoncelului plutește deasupra a două piane. Instrumentația originală a „Carnavalului animalelor” include două piane soliste.
Pianele repetă regulat note scurte, însă acordul și poziția nu sunt identice de fiecare dată. Cât timp violoncelul rămâne pe note lungi, micile valuri continuă să se miște dedesubt și împiedică muzica să se oprească. Dacă ascultați numai pianele, veți descoperi o piesă mai densă și mai ocupată decât pare.
Muzică ce pare liniștită, dar se mișcă neîncetat
Când ascultați din nou violoncelul și pianele împreună, se suprapun două tipuri de timp. Violoncelul creează o linie amplă printr-o respirație lungă, iar pianele curg continuu în unități scurte. Contrastul dintre liniștea de sus și mișcarea de jos se potrivește impresiei unei lebede care alunecă pe apă.
Când comparați interpretările, nu evaluați numai expresia emoțională a violoncelului; ascultați și viteza și ușurința figurilor de pian. Dacă pianele ies prea mult în față, valurile devin personajul principal; dacă dispar excesiv în spate, violoncelul pare să plutească în aer. Interpretarea ansamblului se dezvăluie în distanța dintre cele două straturi.
Timpul de a auzi încă un strat sub o melodie celebră
Melodia lentă a violoncelului din „Lebăda” este așezată deasupra a două piane. Chiar dacă ascultați numeroase aranjamente, cunoașterea stratului creat de cele două piane în original vă permite să comparați ce s-a păstrat și ce s-a schimbat.
Poveștile despre muzică clasică de la Mahina Vegan Table fac un singur pas dincolo de melodia pe care o recunoaște oricine. Oriunde întâlniți „Lebăda”, vrem să împărtășim o ureche capabilă să descopere și unda pianelor care continuă să se miște sub violoncel.
Patru întrebări pentru înțelegerea instrumentației și mișcării din „Lebăda”
- „Lebăda” a fost scrisă inițial pentru violoncel și un singur pian?
- În originalul „Carnavalului animalelor”, violoncelul cântă împreună cu două piane. Ulterior, piesa a fost interpretată pe scară largă în mai multe formule, inclusiv cu un singur pian.
- Câte piese cuprinde „Carnavalul animalelor”?
- Este o suită alcătuită din 14 piese.
- Saint-Saëns a permis interpretarea „Lebedei” în timpul vieții sale?
- Da. A limitat prezentarea integrală a suitei, dar a permis în mod excepțional interpretarea și publicarea separată a „Lebedei”.
- Cum găsesc pianele la prima audiție?
- Lăsați pentru o clipă melodia violoncelului și ascultați numai figura regulată, scurtă, care urcă și coboară dedesubt. Apoi ascultați cele două straturi împreună, iar mișcarea va deveni limpede.
Consultați informațiile actuale despre vizitare și spațiul Mahina Vegan Table.
Vedeți informațiile pentru vizitarea Mahina Vegan Table
