În acest articol
- În partitura originală nu există titlul „Aria pe coarda sol”
- Air este a doua piesă, așezată în mijlocul unei suite ample
- Sub prima vioară cântătoare se împletesc alte două voci
- Chiar dacă muzica pare liniștită, basul continuă să se miște
- Aranjamentul nu reduce originalul, ci creează o versiune cu alt centru de atenție
- Plăcerea de a auzi ansamblul din spatele unui titlu familiar
- Patru întrebări pentru înțelegerea exactă a „Ariei pe coarda sol”
Răspunsul pe scurt
Originalul melodiei cunoscute drept „Aria pe coarda sol” este Air, a doua piesă din Suita orchestrală nr. 3 în Re major de Bach, BWV 1068. Originalul nu este o lucrare pentru vioară solo cântată numai pe coarda sol, ci un ansamblu alcătuit din vioara 1, vioara 2, violă, coarde grave și basso continuo. Numele „Aria pe coarda sol” provine din particularitatea unui aranjament ulterior; când ascultați originalul, auziți sub melodia înaltă felul în care vioara 2 și viola se împletesc, iar basul continuă să se deplaseze.
Trei deosebiri între numele popular și original
- Titlul original este Air din Suita orchestrală nr. 3, BWV 1068; expresia „pe coarda sol” nu apare în el.
- Originalul nu este o piesă solo, ci un ansamblu în care mai multe voci de coarde și basul se mișcă împreună.
- Nu ascultați numai melodia înaltă: acordați atenție intersecției dintre vioara 2 și violă și mersului basului pentru a descoperi țesătura lui Bach.
În profunzime
În partitura originală nu există titlul „Aria pe coarda sol”
Lucrarea este Suita orchestrală nr. 3 în Re major, BWV 1068, iar titlul original al celebrei piese lente este Air. Numele „Aria pe coarda sol” provine dintr-un aranjament pentru vioară solo realizat de August Wilhelmj în 1871.
A spune că Bach a scris piesa pentru o singură coardă sol înseamnă a amesteca istoria originalului cu cea a aranjamentului. Nu trebuie să renunțăm la numele familiar, dar, dacă deosebim versiunea la care se referă, ne putem bucura mai exact atât de aranjamentul solo, cât și de ansamblul de coarde.
Air este a doua piesă, așezată în mijlocul unei suite ample
BWV 1068 este o suită în care, după o vastă uvertură în stil francez, urmează Air și dansuri din familiile gavotei, bourrée-ului și gigăi. Astăzi este numită „suită orchestrală”, dar la vremea ei purta numele primei piese, Ouverture.
Ascultată separat, Air poate părea o meditație liniștită; în suita întreagă, ea este centrul static dintre uvertura strălucitoare și dansurile vii. Când ascultați și piesele dinainte și de după, devine mai clar cum tempoul lent funcționează deopotrivă ca odihnă și contrast.
Sub prima vioară cântătoare se împletesc alte două voci
Melodia înaltă a viorii 1 este lungă și lină, intrând ușor în ureche. Însă vioara 2 și viola nu se mărginesc să umple acordurile. Când una coboară, cealaltă urcă, iar notele scurte își completează reciproc spațiile, creând încă un dialog în interior.
Prima dată ascultați numai melodia de sus, iar a doua oară îndreptați-vă intenționat atenția spre registrul median. Veți auzi dialogul interior în care vioara a doua și viola se mișcă parcă mângâindu-se reciproc.
Chiar dacă muzica pare liniștită, basul continuă să se miște
Sub melodia lungă, registrul grav nu rămâne într-un singur loc. Se deplasează într-un puls regulat spre următorul acord și uneori împinge vocile superioare prin figuri mai active decât ne-am aștepta. De aceea, muzica rămâne în mișcare chiar dacă este lentă.
Ascultați numai basul și mișcați ușor un deget odată cu el. Dacă auziți de câte ori registrul de jos își schimbă locul în timp ce melodia de sus rămâne prelungită, puteți simți cum mai multe mișcări se echilibrează în interiorul calmului.
Aranjamentul nu reduce originalul, ci creează o versiune cu alt centru de atenție
Aranjamentul în care vioara solo continuă melodia pe o singură coardă gravă concentrează timbrul într-un singur punct. În locul spațiului tridimensional creat de vocile multiple ale originalului, iese în față melodia lungă și întunecată a unui singur interpret. Centrul audiției se schimbă, chiar dacă notele sunt aceleași.
Nu este nevoie să punem versiunile să concureze pentru titlul de „mai autentică”. Dacă ascultați aranjamentul cunoscând ansamblul din epoca realizării originale, veți auzi ce a fost accentuat; dacă reveniți la original cu urechea obișnuită cu aranjamentul, veți descoperi vocile ascunse până atunci în fundal.
Plăcerea de a auzi ansamblul din spatele unui titlu familiar
În cazul unei piese celebre, audiția se poate încheia în clipa în care recunoaștem prima melodie. Data viitoare, alegeți pe rând vocile mediane și basul. În aproximativ 3 minute de muzică se deschid trei căi diferite.
La Mahina Vegan Table aducem muzică clasică în spațiul de luat masa, iar în jurnal deosebim structura originală a pieselor familiare de numele lor ulterioare. Continuăm povestea pentru ca, în orice interpretare, să puteți descoperi și ansamblul care se mișcă sub melodia înaltă.
Patru întrebări pentru înțelegerea exactă a „Ariei pe coarda sol”
- Titlul original dat de Bach este „Aria pe coarda sol”?
- Nu. Originalul este Air din Suita orchestrală nr. 3, BWV 1068, iar expresia „pe coarda sol” provine dintr-un aranjament ulterior.
- Ce instrumente apar în original?
- În Air, centrul îl formează mai multe voci de coarde, registrul grav și basso continuo. În celelalte piese ale suitei întregi există și versiuni transmise care adaugă instrumente de suflat, trompete și timpani.
- A câta piesă a suitei este Air?
- Este a doua piesă, după vasta Ouverture.
- Ce pot compara la prima audiție?
- Ascultați alternativ originalul pentru ansamblu de coarde și aranjamentul pentru vioară solo și comparați cât de clar se aud vocile mediane și basul.
Consultați informațiile actuale despre vizitare și spațiul Mahina Vegan Table.
Vedeți informațiile pentru vizitarea Mahina Vegan Table
