În acest articol
- 19. 8. 1965: întâlnirea care a devenit un disc
- Deși este un concert, violoncelul vorbește primul
- Tensiunea mișcării 1 se naște din revenire, nu din viteză
- Cele patru mișcări luminează aceeași amintire în viteze diferite
- Memoria lucrării la Barbirolli și London Symphony Orchestra
- Cum să păstrați multă vreme în memorie o piesă clasică între momentele mesei
- Patru repere pentru a asculta mai atent înregistrarea din 1965
Răspunsul pe scurt
La 19. 8. 1965, Jacqueline du Pré a înregistrat Concertul pentru violoncel de Elgar la Kingsway Hall din Londra, alături de London Symphony Orchestra, dirijată de John Barbirolli. Interpretarea lui du Pré, care avea atunci douăzeci de ani, a rămas o înregistrare îndrăgită timp îndelungat. La prima audiție, forța discului se descoperă mai bine dincolo de faimă: concentrați-vă pe clipa în care violoncelul deschide lucrarea prin patru acorduri, fără o introducere orchestrală lungă, și pe amintirile care revin prin toate cele patru mișcări.
Trei indicii care deschid această înregistrare
- În înregistrarea din 1965, solista este Jacqueline du Pré, dirijorul John Barbirolli, iar orchestra London Symphony Orchestra.
- Concertul are patru mișcări, iar violoncelul intră prin acorduri chiar din prima măsură.
- În loc să urmăriți numai intensitatea pasională, ascultați revenirea primei teme și direcția schimbului dintre violoncel și orchestră; structura va deveni mai limpede.
În profunzime
19. 8. 1965: întâlnirea care a devenit un disc
Înregistrarea Concertului pentru violoncel de Elgar a avut loc la 19. 8. 1965, la Kingsway Hall din Londra. Solista a fost Jacqueline du Pré, dirijorul John Barbirolli, iar ansamblul London Symphony Orchestra. Înregistrarea se numără printre momentele importante ale orchestrei londoneze din 1965.
Dacă ne gândim mai întâi la viața scurtă a lui du Pré, putem ajunge să auzim muzica numai ca o prevestire tragică. În această înregistrare, alegeți puncte de audiție separate de biografie. Ascultați pe rând cât de departe continuă violoncelul o frază, dacă direcția melodiei rămâne după ce muzica se liniștește și la ce distanță răspunde orchestra mișcării solistei; astfel, alegerile interpretative devin concrete.
Deși este un concert, violoncelul vorbește primul
Lucrarea are patru mișcări, iar prima începe Adagio–Moderato. Solistul nu așteaptă ca orchestra să construiască o scenă lungă, așa cum se întâmplă în multe concerte. Din prima măsură, violoncelul cântă patru acorduri hotărâte, iar coardele, clarinetul și cornul răspund în liniște.
La prima audiție, ascultați nu atât intensitatea acestor acorduri, cât tăcerea de după ele. Când violoncelul solist își încheie fraza, orchestra preia spațiul, iar viola începe tema. Încă de la debut, lucrarea se dezvoltă mai puțin ca o confruntare „solist contra orchestră” și mai mult ca o amintire care trece între mai multe voci.
Tensiunea mișcării 1 se naște din revenire, nu din viteză
Când prima temă trece de la violă la violoncel, aceeași melodie își schimbă registrul și culoarea instrumentală. Ascultați separat porțiunea în care violoncelul urcă în registrul înalt și pe cea în care tema liniștită de la început revine; astfel devine clar că mișcarea 1 nu repetă o singură atmosferă.
Când ascultați înregistrarea lui du Pré, urmăriți cu urechea cât de departe se întinde fraza, nu numai intensitatea unei note scurte. Dacă ascultați cu un punct de sosire al frazei în minte înainte de a evalua presiunea arcușului și vibrato-ul, puteți compara mai concret linia lungă aleasă de interpretă.
Cele patru mișcări luminează aceeași amintire în viteze diferite
Lucrarea continuă prin patru mișcări: Adagio–Moderato, Lento–Allegro molto, Adagio și Allegro–Moderato–Allegro ma non troppo. În mișcarea 2 puteți lua drept reper figurile rapide, în mișcarea 3 lunga melodie solistică, iar în ultima revenirea materialelor anterioare.
Nu trebuie să analizați totul dintr-o dată. La prima audiție este suficient să rețineți schimbarea dintre „greutate–mișcare–cântec lung–înaintare și amintire”. Când, spre final, apare pasajul care amintește începutul, călătoria de aproape treizeci de minute se poate închide ca o singură frază amplă.
Memoria lucrării la Barbirolli și London Symphony Orchestra
În 1919, în tinerețea sa de violoncelist, Barbirolli a cântat ca membru al London Symphony Orchestra la premiera concertului. 46 de ani mai târziu, a dirijat aceeași orchestră în înregistrarea cu du Pré. Premiera compozitorului și discul din 1965 s-au legat astfel în cariera aceluiași muzician.
Acest fundal adaugă contextul unui dirijor care lucrase cu lunga durată a piesei pe scena reală. Ascultați cât de ușor se retrage orchestra când violoncelul iese în față și, invers, cum își recapătă ansamblul greutatea atunci când violoncelul tace.
Cum să păstrați multă vreme în memorie o piesă clasică între momentele mesei
Muzica clasică nu este un gen de care ne apropiem numai după memorarea întregului context. Dacă păstrăm un singur moment în ureche — cele patru acorduri inițiale, tema începută de violă ori amintirea finală — următoarea audiție va fi diferită. Această înregistrare din 1965 a fost îndrăgită multă vreme. În muzica propriu-zisă, descoperiți pe rând momentele de schimb dintre violoncel și orchestră.
Mahina Vegan Table aduce muzică clasică în spațiul de luat masa, iar în jurnal continuăm cu indicii care fac muzica însăși mai interesantă de ascultat. Prezentăm încet lucrări și interpreți care rămân îndelung, asemenea rezonanței unei mese, astfel încât data viitoare când întâlniți aceeași piesă să auziți un moment nou.
Patru repere pentru a asculta mai atent înregistrarea din 1965
- Câți ani avea Jacqueline du Pré la data înregistrării?
- La înregistrarea din 1965 avea douăzeci de ani.
- Câte mișcări are Concertul pentru violoncel de Elgar?
- Are patru mișcări. Mai curând decât o alternanță simplă între rapid și lent, materialele anterioare sunt amintite și continuate până la final.
- Trebuie să ascult întreaga lucrare de la început?
- Nu. Puteți asculta mai întâi începutul mișcării 1 și tema deschisă de violă, apoi, după ce vă devin familiare, vă puteți extinde audiția la mișcările 2, 3 și 4.
- Această înregistrare este singurul răspuns corect?
- Nu. Este o înregistrare istorică importantă, dar compararea cu alte interpretări vă permite să auziți mai bine cât de variate pot fi tempoul, presiunea arcușului și echilibrul orchestrei.
În timpul mesei la Mahina Vegan Table se ascultă muzică clasică.
Vedeți informațiile pentru vizitarea Mahina Vegan Table
